marți, septembrie 06, 2011

Dolce far niente

Marea Britanie o nouă ţară mediteraneană?


"There are now nearly 300,000 homes where no one has had a job in their lives, and more than 300,000 children living in families where no one knows what it is like to go out to work.
These numbers have more than doubled in the years since Labour came to power. However, in a welcome development, the number of homes where no one is currently in work has fallen."

Despre cărţi citite (1)

Ethno-Religious Violence in Indonesia From soil to God - Chris Wilson

Cartea prezintă un scurt si mai puţin cunoscut conflict din Indonezia, petrecut între august 1999 si iunie 2000 în nou înfiinţata provincie Maluku de Nord. Sau in cuvintele autorului:

"This book seeks to account for the bloodshed and destruction in North Maluku
from 1999 to 2000. It explores why violence broke out in a region which had seen
decades of peaceful coexistence between ethnic and religious communities. It also
seeks to explain the trajectory of the conflict: why it transformed from a local
dispute into religious violence; how and why the initial incident sparked death and
mayhem across an entire province; and, finally, why it ended as abruptly as it had
begun."

În mod poate surprinzător pentru unii, conflictul a inceput o dată cu democratizarea rapida a Indoneziei survenită după căderea regimului Suharto. Democraţia a permis apariţia unei competiţii politice intre diversele grupuri etnice din regiune. Iniţial un grup etnic imigrat in regiune dar dominant in administraţia locala a încercat să işi folosească nou câştigata putere politică în reîmpărţirea administrativă. Evident această reimpărţirea s-a făcut în interesul lor. Grupul local cel mai afectat, indigen in zonă, dar slab reprezentat în administraţie s-a văzut nu doar impins de către imigranţi de pe un teritoriu pe care il considerau al lor dar si exclus de la resurse economice (nou reimpărţire atribuia o mină de aur imigrantilor). Ceea ce a inceput ca un conflict etnic local a degenerat intr-un conflict regional. Apoi, pentru ca grupul indigen era majoritar creştin iar grupul de imigranţi era musulman conflictul a ajuns in final unul religios (trecând si printr-o scurta faza de conflict intra-musulman). In tot acest timp autorităţile locale si naţionale fie au ignorat conflictul, fie au încercat să profite de el.

Chris Wilson reuşeşte să explice, intr-un stil aproape jurnalistic, foarte bine cauzele conflictului si mai ales cauzele extinderii conflictului. În ciuda primeleor impresii, cauzele nu au fost strict economice (grupul cel mai bogat, cel al imigrantilor, a fost agresorul) şi nici iniţial religiose. Datorită rapidităţii cu care s-a trecut de la o situţie paşnică la epurari etnice, acest conflict este un bun studiu de caz pentru alte situaţii aparent surpinzătoare (fosta Iugoslavie, Irakul post-Saddam).

Pe scurt Ethno-Religious Violence in Indonesia From soil to God este o carte foarte bună şi foarte bine scrisă.

Grad de accesibilitate: Foarte bun. Este uşor de citit şi accesibilă şi pentru nespecialişti, fără să simplifice prea mult.

Interes: Merită citită. Este un foarte bun studiu de caz pentru multe conflicte.

luni, septembrie 05, 2011

Problema cu meritocraţia

Meritocraţie este, cel puţin în teorie, o idee foarte bună. O societate în care succesul depinde doar de talent si de merite este o societate dorită şi de Dreapta şi de Stânga. Singura problemă a meritocraţiei este că nu poate exista în realitate. În primul rând o meritocraţie nu durează niciodată foarte mult. De obicei, primii care ajung sus modifică sistemul astfel încat să rămână permanent acolo şi doar ei să işi aleagă succesorii. Faptul că "meritul" este ceva vag ajută evident. Dar, ceea ce este mai grav, este distanţa socială creată de o meritocraţie. Dacă trăieşti într-o societate liberă şi meritocratică şi tot nu ai ajuns "cineva" înseamnă că eşti prost şi leneş. Este la fel de natural că dacă ai ajuns "cineva" înseamnă că eşti inteligent şi muncitor.
Să luăm, de exemplu, evoluţia dl Cristian Ghinea. Când a început să scrie la Dilema Veche era un tânăr semi-necunoscut. Articolele erau muncite, inteligente şi bine argumentate. Câţiva ani de scris la Dilema, de apărut prin emisiuni şi în general de învartit în mediile intelectuale româneşti, au fost suficienţi ca să il transforme. Acum articolele dl Ghinea sunt uneori mai arogante şi mai pline de platitudini decât unele articole ale dl Sever Voinescu. Acum dl Ghinea fiind în vârf nu mai are de ce să muncească. A dovedit că are merite ajungând acolo. De ce să mai argumenteze când e suficient să spună "Eu deştept, tu prost" ? Doar e adevărat, că dacă nu ar fi cum ar fi putut să ajungă să scrie el la ziar.
Şi aşa se ajunge de la meritocraţie la aristocraţie.