In numărul 313 din Dilema Veche Cristian Ghinea
se intreba , pornind de la apariţia mişcarii Tea Party, dacă nu cumva există un simţ moral kantian în economie. Cum răspunsul nu a fost publicat în Dilema până acum o să dau răspunsul aici.
Explicaţia comportamentului aparent iraţional al membrilor mişcării Tea Party este dată de unele rezultate obţinute de experimente bazate pe "Game Theory" (Teoria Jocului). Teoria Jocului este o ramură a matematicii aplicate care încearcă să descopere comportamentul oamenilor în situaţile strategice în care succesul unui individ depinde de alegerile celorlalţi. Una dintre descoperirile interesante este pedepsirea altruistică, adică faptul că oameni pedepsesc pe cei care nu respectă regulile chiar şi când au de pierdut din acest lucru.
Pedepsirea altruistică poate fi exemplificată cel mai simplu de jocul "Ultimatum". La doi jucători le este prezentată o sumă, de exmplu 10 dolari. Unuia dintre jucători, J1 , i se spune că poate oferi o singură dată orice sumă, de la un dolar la 10 jucătorului 2. Dacă acesta acceptă suma este împărţită corespunzător. Dacă acesta refuză ambii jucători nu primesc nimic. Teoretic, daca oamenii ar fi agenţi raţionali interesaţi doar de proprile câştiguri, o singură strategie ar fi folosită şi anume jucătorul J1 să ofere 1 dolar şi jucătorul J2 să accepte. În realitate în cazurile studiate nu numai ca J1 a oferit des până la 50% din sumă dar J2 a refuzat frecvent ofertele sub 30%. Rezultatele au fost influenţate de cultură reflectând standardele diverse pentru ce înseamă corectitudine. În studile în care J1 era un calculator şi J2 ştia acest lucru ofertele mici erau rar refuzate, deci este clar că J2 pedepsea prin refuz o încalcare a normelor sociale. Alte studii mai complexe care au introdus şi o a treia parte cu rol de observator şi cu puterea să pedepsească contra unui cost au arătat că indivizii sunt predispuşi să pedepsească chiar şi când nu sunt direcţi implicaţi şi acest lucru îi costă.
Care este explicaţia unui astfel de comportament aparent universal? Un posibil raspuns este dat de un experiment din 2005 din care a rezultat că în jocurile de cooperare grupurile care au ales să pedepsească contribuţile sub medie au avut câştiguri mult mai mari la sfârşit decât grupurile care nu au ales să pedepsească.
Este important de reţinut că în toate situaţile prezentate mai sus au fost persoane care au fost interesate doar de câştigurile proprii. "Free riders", călătorii clandestini, acele persoane care folosesc bunurile comune în exces sau care nu işi aduc contribuţia corectă la costurile producţiei au existat în orice societate. Problema genereată de ei este că dacă nu sunt împiedicaţi în vreun fel ajung să devină majoritatea şi să ducă la distrugerea întregului sistem. Faptul că există încă societăţi complexe denotă că strămoşii noştrii au dezvoltat un sistem aproape instinctual de soluţiona problema călătorilor clandestini. Evoluţia societăţii în ultimele sute de ani a fost însă prea rapidă şi astfel acest instict nu este prea eficient în societăţile moderne mult mai complexe şi cu mult mai mulţi membrii decă micile gurpuri de oameni în care a apărut iniţial.
În încheiere aş mai adăuga câteva idei despre mişcarea Tea Party. În opinia mea deşi se apropie mult de reagen-ism şi thatcher-ism această mişcare are cauze mult mai profunde. Într-un fel se apropie de fundamentalismul islamic fiind o mişcare contra globalizării. La fel cum puşi în faţa unei lumii complexe şi în continuă şi mai ales rapidă schimbare unii musulmani privesc înapoi spre un mitic secol VI al islamului la fel şi mişcarea Tea Party priveşte spre un trecut mitic populat de pioneri cu arma în mână, autosuficienţi, care trăiau în mici comunităţi extrem de descentralizate. Acest filon extrem libertarian specific american (nu cunosc ceva asemănător în cultura română) a fost adus în prim plan din nou de evenimentele recente şi de răspândirea internetului. Mişcarea Tea Party a fost "anunţată" de rezultatle alegerilor din 1992 în care Ross Perrot, candidat independent cu propuneri asemănătoare cu actuala mişcare, a obţinut 18,9% din voturi după ce la un moment dat conducea în sondaje. O posibilă cauză a fost atunci semnarea tratatului NAFTA de cooperare economică în America de Nord şi impresia unei mari părţi a clase de mijloc că va duce la migrarea industrie in Mexic (în parte împlinită). Prosperitatea anilor 90' bazată pe produse ieftine (întâi din Mexic şi apoi din China), credite uşor de obţinut şi dezvoltarea industrilor high-tech a dus la dispariţia din plin plan a acestei mişcări. Noua criză economică din prezent, problemele unei societăţi post-industriale şi percepţia mai mult sau mai puţin reala a unei distanţe între preocupările elitelor (încălzirea globală, căsătoria între persoane de acelaşi sex) şi preocupările maselor (şomajul, imigraţia legală dar mai ales ilegală, înlocuirea locurilor de muncă plătite cu 16-30 de dolari pe oră din industrie cu locuri de muncă plătite cu 6-10 dolari pe oră din sectorul servicilor) a dus la unirea într-o singură mişcare a multor grupări ( mişcările extrem libertariene din nord vestul şi nord estul Statelor Unite, protestanţii evanghelici din sud şi foştii muncitori industriali din zona Marilor Lacuri).
