Marşul progresului colectiv

Scrisoare Alexandrina Satnoinu din Dilema Veche nr 312 aduce în prim plan o teorie, „limbajul sexist”, care discrediteză feminismul prin faptul că este o înţelegere greşită şi depăşită a naturii limbajului şi a procesului de transformarea a limbii.
Argumentul ca absenţa unor cuvinte precum ministră, preşedintă, directoare diminueaza dreptul la identitate al femeilor este uşor de demontat de situaţia opusa. Limba persană modernă, limba oficială în statul Iran şi o limba indo-europeană la fel ca româna, nu are gen gramatical. Toate cuvintele au aceaşi formă indiferent dacă se referă la bărbaţi, femei sau obiecte. Cu toate acestea deşi limba nu discriminează nu se poate spune acelaşi lucru şi despre statul Iran. Ipoteza că limba influenţează felul în care vedem lumea şi în care gândim a aparut iniţial in Germania la sfârşitul secolului XVIII (limba este reprezentarea „spiritului poporului”). La inceputul secolului 20 a devenit teoria acceptată in mediul academic, sub numele de ipoteza Sapir-Whorf. Din cate se intelege din scrisoare teoria feminista a limbajului se bazeză pe forma cea mai detereministă a teoriei şi anume ca limba determină în întregime felul în care gândim, versiune de mult respinsă (din anii 60'). Din pacate acesta nu este singurul argument bazat pe o teorie depăşită. Feminizarea limbii nu este o etapă normală in evoluţia limbii pentru ca limba nu are etape, nu înaintează către ceva. Limba şi schimbările lingvistice nu sunt un lucru controlabil sau planificabil. Limbile se dezvoltă şi se schimbă spontan. Nu există limbi primitive şi limbi progresive, moderne, feminizate. Tot ce se poate spune este că limbile cu mulţi vorbitori şi mai ales cele din zone de contact se simplifică (aceasta este un din cauzele absenţei genurilor in persană) şi cele cu puţini vorbitori şi izolate se „complică” (sunete noi, gramatică mai complexă etc.). Vizunea unei ierarhii a limbilor şi a unor etape se bazează pe alte ipoteze depăşite, pe determinismul istoric de la mijlocul secolului XIX prezent in comunism şi pozitivism. La fel cum nu există un proces liniar şi absolut necesar de trecere de la etapa sclavagistă la cea feudală la cea modernă şi , în final, la încununarea istorică numită etapa comunistă nu exista nici un proces liniar si obligatoriu de trecere de la limbajul sexist la limbajul purificat, feminizat. Necesitatea modificării limbajului mă duce cu gândul la newspeak-ul orwellian. Ce se va întâmpla dacă indivizii nu vor alege să folosească formele feminine? Nu ar fi prima dată cand indivizii ar alege ceva ce nu este considerat bun pentru ei ( a se vede Orientul Mijlociu unde primul lucru pe care il fac localnicii când au dreptul sa voteze este să aleagă patide fundamentaliste sper frustrarea guvernelor occidentale sau cazul alegerilor din Kuweit în care femeile nu doar că nu au votat alte femei dar au votat persoanele cele mai opuse drepului lor la vot). Sunt foarte sigur că în această situaţie vor există voci care vor susţine necesitata unei „Big Sister” care va reglementa şi probabil va pedepsi. O limbă cu gen gramatical denotă prin acesta ce vor vorbitorii să determine. A lăsa un for de persoane binevoitoare să decidă ce şi cum se vor exprima ceilalţi este un principiu totalitar.
Ar mai fi multe de spus dar nu cred că spaţiu permite. Totuşi dacă limbajul influenţează gandirea de ce nu am presupune ca şi reversul este adevărat. De ce să nu presupunem că discriminările de gen vor dispărea şi în acel moment limba se va adapta la noile realitătţi.Nu este abordarea încurajată în scrisoarea doamnei Satnoinu una „de sus în jos”, una bazată pe relaţile de putere atât de detestate de feminism? Nu este mai bine să lăsăm limba să se schimbe organic. Puteţi chiar dumneavoastră să începeţi prin a vă numi consilieră. Oricum Codul ocupaţilor, ca orice fixare a unui lucru atât de fluid precum limbajul, este mult în urma utilizărilor prezente (în carte mea de muncă am trecută o ocupaţie pe care nu am avut-o dar slujba pe care o aveam atunci nu era înregistrată acolo). Cred că este mult mai bine să ne ocupăm de probleme cu adevarat importante şi să lăsăm la o parte aceste preocupări care sunt în cel mai bun caz triviale şi în cel mai rău profund greşite si cu implicaţii periculoase.