“Într-un sistem islamic, femeile, în rolul lor de fiinţe umane, pot lucra alături de barbaţi pentru a dezvolta societatea islamica, dar nu dacă doresc să se poarte ca simple obiecte. Femeile nu au dreptul să se coboare singure la un astfel de nivel, nici bărbaţii nu au dreptul să se gândească la ele astfel. În ceea ce priveşte lucrurile numite distracţie, Islamul se opune oricărui lucru care duce fiinţele umane spre o natură frivolă.
Islamul nu vrea ca femeile să fie un obiect, să fie păpuşi în mâna noastră. Islamul vrea să apere nobilitatea femeilor, vrea să le făcă fiinţe umane serioase şi eficiente. Nu vom lăsa niciodata femeile să fie pur şi simplu obiecte sexuale ale bărbaţilor”
Marele Ayatollah Sayyed Ruhollah Mousavi Khomeini
Lider suprem al Iranului (1979-1989)
Nikāh al-Mut‘ah (Arabă: căsătorie de plăcere), or sigheh (Persia), este o căsătorie cu termen fix (de la o oră la maxim 99 de ani) recunoscută de către şcoala islamică dominantă în Iran. Această căsătorie permite cuplurilor să aibă relaţii sexuale legale ( sexul în afară căsătorie se pedepseşte cu până la 99 de lovituri cu biciul şi pentru adulter pedeapsa cu moarte prin lapidare), fără nici un angajament şi fără să fie necesară aprobarea clericilor. Căsătoria expiră la termenul prevăzut iniţial şi presupune o plată din partea bărbatului. Bărbatul poate întrerupe oricând căsătoria. O soţie temporară nu se adună la numărul de 4 soţii legale pe care le poate avea un bărbat în acelaşi timp. Un bărbat poate avea teoretic un număr nelimitat de soţii temporare. O femeie poate avea doar un soţ în acelaşi timp (temporari sau nu) şi trebuie să aibă după încheirea unui contract 3 luni de pauză înainte să poată să se recăsătorească.Spre deosebire de o căsătorie normală soţul nu este obligat să întreţină soţia iar soţia are voie să iasă din casă fară acordul soţului. De asemenea o căsătorie temporară poate să fie încheiată doar pentru sex.
Majoritatea sigheh – urilor sunt încheiate între clerici sau oameni de afaceri bogaţi şi văduve şi tinere din familii sărace. Practica nu este doar tolerată este şi încurajată de către clerici şi oficialităţi. De exemplu ministrul de interne declara în 2007 „ Căsătoria temporară trebuie promovată cu curaj. Islamul nu este indiferent la nevoile unui tânar de 15 ani în care Dumnezeu a plasat dorinţă sexuală”. Fostul preşedinte Ali Akbar Hashemi Rafsanjani este unul dintre pricipalii promotori al căsătoriilor temporare, încurajând tinerii iranieni care nu işi permit să se căsătorească să nu fie promiscui precum occidentalii ci să folosească această soluţie dată de Allah, căsătoria temporară. Un procent de 65% la sută din populaţia Iranului are sub 30 de ani iar rata şomajului pentru tineri este în jur de 30%.
Mai multe aici şi aici
Islamul nu vrea ca femeile să fie un obiect, să fie păpuşi în mâna noastră. Islamul vrea să apere nobilitatea femeilor, vrea să le făcă fiinţe umane serioase şi eficiente. Nu vom lăsa niciodata femeile să fie pur şi simplu obiecte sexuale ale bărbaţilor”
Marele Ayatollah Sayyed Ruhollah Mousavi Khomeini
Lider suprem al Iranului (1979-1989)
Nikāh al-Mut‘ah (Arabă: căsătorie de plăcere), or sigheh (Persia), este o căsătorie cu termen fix (de la o oră la maxim 99 de ani) recunoscută de către şcoala islamică dominantă în Iran. Această căsătorie permite cuplurilor să aibă relaţii sexuale legale ( sexul în afară căsătorie se pedepseşte cu până la 99 de lovituri cu biciul şi pentru adulter pedeapsa cu moarte prin lapidare), fără nici un angajament şi fără să fie necesară aprobarea clericilor. Căsătoria expiră la termenul prevăzut iniţial şi presupune o plată din partea bărbatului. Bărbatul poate întrerupe oricând căsătoria. O soţie temporară nu se adună la numărul de 4 soţii legale pe care le poate avea un bărbat în acelaşi timp. Un bărbat poate avea teoretic un număr nelimitat de soţii temporare. O femeie poate avea doar un soţ în acelaşi timp (temporari sau nu) şi trebuie să aibă după încheirea unui contract 3 luni de pauză înainte să poată să se recăsătorească.Spre deosebire de o căsătorie normală soţul nu este obligat să întreţină soţia iar soţia are voie să iasă din casă fară acordul soţului. De asemenea o căsătorie temporară poate să fie încheiată doar pentru sex.
Majoritatea sigheh – urilor sunt încheiate între clerici sau oameni de afaceri bogaţi şi văduve şi tinere din familii sărace. Practica nu este doar tolerată este şi încurajată de către clerici şi oficialităţi. De exemplu ministrul de interne declara în 2007 „ Căsătoria temporară trebuie promovată cu curaj. Islamul nu este indiferent la nevoile unui tânar de 15 ani în care Dumnezeu a plasat dorinţă sexuală”. Fostul preşedinte Ali Akbar Hashemi Rafsanjani este unul dintre pricipalii promotori al căsătoriilor temporare, încurajând tinerii iranieni care nu işi permit să se căsătorească să nu fie promiscui precum occidentalii ci să folosească această soluţie dată de Allah, căsătoria temporară. Un procent de 65% la sută din populaţia Iranului are sub 30 de ani iar rata şomajului pentru tineri este în jur de 30%.
Mai multe aici şi aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu