Dileme în câmpul muncii

Mai jos am reprodus un comentariu mai vechi la un articol deja tipic de "dilematic" al domnului C.Ghinea (Și cine să mai tranșeze porcul la abator?).

Pe scurt răspunsul domnului Ghinea la întrebarea din titlu este că, şi aici parafrazez puţin, spaniolii e leneşi şi de aia trebuie românii să muncească pentru ei. Şi ca să fie clar mai au şi legi socialiste aşa că stau cu părinţii acasă (he he, losers). Răspunsul luat direct din cărţi e evident. Mai multă educaţie şi mai mulţi imigranţi cu cultura muncii (aşa, ca românii). Oricum nu ar vrea spaniolii să taie porcii, pentru că munca fizică a fost stigmatizată (mai e şi snobi, dom'le).

Evident motivul pentru care spaniolul e şomer şi românul munceşte nu poate să fie că spaniolul nu vrea să munceasca 10 ore pe zi ca să locuiască într-o cameră cu alţi 6 oameni. Există un lucru care se învaţă la primele lecţii de economie, şi anume legea cererii si ofertei. De aceea nu există muncă pe care să nu o facă nimeni, există muncă pe care să nu o facă nimeni in condiţile actuale. Poate americanii ar munci în construcţii dacă salariu ar fi mai mare. Dacă oferta de munca ar fi limitată, la un moment dat, salarile ar creşte. Dar cum să crească când există o ofertă practic nelimitată de muncă ieftina din Mexic. Şi dacă se termină Mexicul există întotdeauna Guatemala, sau Honduras etc. În plus forţă de muncă ieftină este produsă natural în cantităţi mai mult decât suficiente, chiar in aceste momente. O lume fără graniţe duce la o egalizare a veniturile. Dar această egalizare e în jos, spre nivelul Africii, nu în sus. Orice ai face, există sigur mulţi alţii care ar fi dispuşi să facă acelaşi lucru pe 10% din cât câştigi tu. Industria se poate muta, în cazul servicilor şi al agriculturii se pot aduce imigranţi. Daca ştii multe e mai greu să fii înlocuit, dar până la urma poţi să înveţi cât vrei, se găsesc destui chinezi inteligenti care să te înlocuiască.
Poate toate asta sunt inevitabile, dar de ce sa ceri spaniolilor să îşi semneze singuri condamnarea? Nu că ar fi fost vreodata intrebaţi.

Dolce far niente

Marea Britanie o nouă ţară mediteraneană?


"There are now nearly 300,000 homes where no one has had a job in their lives, and more than 300,000 children living in families where no one knows what it is like to go out to work.
These numbers have more than doubled in the years since Labour came to power. However, in a welcome development, the number of homes where no one is currently in work has fallen."

Despre cărţi citite (1)

Ethno-Religious Violence in Indonesia From soil to God - Chris Wilson

Cartea prezintă un scurt si mai puţin cunoscut conflict din Indonezia, petrecut între august 1999 si iunie 2000 în nou înfiinţata provincie Maluku de Nord. Sau in cuvintele autorului:

"This book seeks to account for the bloodshed and destruction in North Maluku
from 1999 to 2000. It explores why violence broke out in a region which had seen
decades of peaceful coexistence between ethnic and religious communities. It also
seeks to explain the trajectory of the conflict: why it transformed from a local
dispute into religious violence; how and why the initial incident sparked death and
mayhem across an entire province; and, finally, why it ended as abruptly as it had
begun."

În mod poate surprinzător pentru unii, conflictul a inceput o dată cu democratizarea rapida a Indoneziei survenită după căderea regimului Suharto. Democraţia a permis apariţia unei competiţii politice intre diversele grupuri etnice din regiune. Iniţial un grup etnic imigrat in regiune dar dominant in administraţia locala a încercat să işi folosească nou câştigata putere politică în reîmpărţirea administrativă. Evident această reimpărţirea s-a făcut în interesul lor. Grupul local cel mai afectat, indigen in zonă, dar slab reprezentat în administraţie s-a văzut nu doar impins de către imigranţi de pe un teritoriu pe care il considerau al lor dar si exclus de la resurse economice (nou reimpărţire atribuia o mină de aur imigrantilor). Ceea ce a inceput ca un conflict etnic local a degenerat intr-un conflict regional. Apoi, pentru ca grupul indigen era majoritar creştin iar grupul de imigranţi era musulman conflictul a ajuns in final unul religios (trecând si printr-o scurta faza de conflict intra-musulman). In tot acest timp autorităţile locale si naţionale fie au ignorat conflictul, fie au încercat să profite de el.

Chris Wilson reuşeşte să explice, intr-un stil aproape jurnalistic, foarte bine cauzele conflictului si mai ales cauzele extinderii conflictului. În ciuda primeleor impresii, cauzele nu au fost strict economice (grupul cel mai bogat, cel al imigrantilor, a fost agresorul) şi nici iniţial religiose. Datorită rapidităţii cu care s-a trecut de la o situţie paşnică la epurari etnice, acest conflict este un bun studiu de caz pentru alte situaţii aparent surpinzătoare (fosta Iugoslavie, Irakul post-Saddam).

Pe scurt Ethno-Religious Violence in Indonesia From soil to God este o carte foarte bună şi foarte bine scrisă.

Grad de accesibilitate: Foarte bun. Este uşor de citit şi accesibilă şi pentru nespecialişti, fără să simplifice prea mult.

Interes: Merită citită. Este un foarte bun studiu de caz pentru multe conflicte.

Problema cu meritocraţia

Meritocraţie este, cel puţin în teorie, o idee foarte bună. O societate în care succesul depinde doar de talent si de merite este o societate dorită şi de Dreapta şi de Stânga. Singura problemă a meritocraţiei este că nu poate exista în realitate. În primul rând o meritocraţie nu durează niciodată foarte mult. De obicei, primii care ajung sus modifică sistemul astfel încat să rămână permanent acolo şi doar ei să işi aleagă succesorii. Faptul că "meritul" este ceva vag ajută evident. Dar, ceea ce este mai grav, este distanţa socială creată de o meritocraţie. Dacă trăieşti într-o societate liberă şi meritocratică şi tot nu ai ajuns "cineva" înseamnă că eşti prost şi leneş. Este la fel de natural că dacă ai ajuns "cineva" înseamnă că eşti inteligent şi muncitor.
Să luăm, de exemplu, evoluţia dl Cristian Ghinea. Când a început să scrie la Dilema Veche era un tânăr semi-necunoscut. Articolele erau muncite, inteligente şi bine argumentate. Câţiva ani de scris la Dilema, de apărut prin emisiuni şi în general de învartit în mediile intelectuale româneşti, au fost suficienţi ca să il transforme. Acum articolele dl Ghinea sunt uneori mai arogante şi mai pline de platitudini decât unele articole ale dl Sever Voinescu. Acum dl Ghinea fiind în vârf nu mai are de ce să muncească. A dovedit că are merite ajungând acolo. De ce să mai argumenteze când e suficient să spună "Eu deştept, tu prost" ? Doar e adevărat, că dacă nu ar fi cum ar fi putut să ajungă să scrie el la ziar.
Şi aşa se ajunge de la meritocraţie la aristocraţie.

The right is right, right? cont.

Ca să rămânem la Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, trebuie să precizez că am primit şi un răspuns la The right is right, right?. Nu am menţionat până acum acest lucru din două motive. În primul rând aşteptam să apară pe site-ul Dilemei Vechi. Cum ultimele scrisori de pe site sunt de acum 50 şi ceva de numere nu cred că mai are sens să aştept. În al doilea rând răspunsul dlui George Daniel Rîpă nu îmi este adresat mie, ci mai degrabă unui interlocutor imaginar. Să vedem totuşi ce spune dl Rîpă:


"Domnule Y ddraig werdd,

Reformele la care am făcut referire vizau strict spaţiul britanic, ca de altfel întreg articolul.[ nota mea: poate am înţeles eu greşit din "De altfel, mai toate libertăţilor politice şi economice care există într-o democraţie au apărut în Anglia condusă de monarhi şi guvernată de conservatori. Principii precum votul universal, libertatea comerţului sau piaţa liberă au plecat din Anglia conservatoare.] În ceea ce priveşte sistemul de sănătate britanic, ţin să vă reamintesc că tot conservatorii noştri se fac vinovaţi de primii paşi. Menţionez aici primele reforme al lui Sir Robert Peel, care a reuşit prin Public Health Act, din 1848, să reducă rata mortalitaţii în anume zone defavorizate. Să nu-l uităm nici pe Benjamin Disraeli, care a încercat prin Public Health Act să contracareze efectele revoluţiei industriale. Ne aflăm în 1875! Să numim în acelaşi sens şi Pure Food and Drugs Act, din acelaşi an. În 1911, liberalii au completat legislaţia în domeniu.

Din fericire, doar o parte a stângii britanice pune la îndoială monarhia constituţională, ceea ce mă face să cred că totuşi susţinerea regalităţii este apanajul conservatorilor.[ nota mea: doar o parte a stângii e anti monarhistă deci doar conservatorii susţin monarhia, din fericire?!?] Poate nu reuşim să vedem întotdeauna importanţa "practică" a unui eveniment, iar unul dintre motive ar putea fi şi acela că supuşii majestăţii sale se simt mai legaţi de generaţiile de la 1200 (care au trăit sub un Ion) decât ne simiţim noi de generaţia părinţilor noştrii (conduşi tot de un Ion).[ nota mea: Ion Iliescu a "condus" până în 2004 deci dl Rîpă are mai puţin de 7 ani? Sau e vorba de Ion Antonescu?] Poate că şi acest sentiment i-a făcut să reziste, singuri, împotriva lui Hitler. Chiar aşa, noi pentru ce valori am fi dispuşi să luptăm? Închei însă, înainte de a (re)deveni liric. Rămîn însă cu cel puţin două nelămuriri: De ce e rău un naţionalism sănătos la cap şi de ce e rău să fii religios? Pe de altă parte, în numele căror idealuri ar trebui să celebrăm internaţionalismul şi de ce ar trebui să fim atei?"

Nu mai sunt multe lucruri de spus. Poate doar că nu am menţionat nicăieri că sunt ateu internaţionalist? Este bine de ştiut că cine nu este extaziat de monarhia britanică este un comunist. Un semn bun pentru susţinătorul unui naţionalism sănătos la cap că deja vede totul doar în alb şi negru.

Oricum comparaţia dintre Marea Britanie şi România este o comparaţie între mere şi pere. La 1200 exista un stat numit Anglia cu capitala la Londra de mai mult de 100 de ani. La 1200 Bucureştiul nu exista şi nu exista nici un stat românesc, sau în orice caz nu era menţionat de nimeni. Trecutul este o ţară stăină şi pentru englezi, şi pentru români. Chiar dacă există mai multă continuitate în istoria Marii Britanii decât României are acest lucru legătură cu monarhia sau cu faptul că ultimele conflicte pe teritoriul Angliei au avut loc pe la 1650 şi ultimele în Scoţia un secol mai târziu? Greu de spus, pentru că realitatea este mult mai complexă. Corelaţia nu presupune cazualitate. Tocmai tendinţa de a simplifica totul şi a considera rezulatele universal valabile este una dintre marile probleme ale stângii.

Conservatorismul, în ciuda numelui, nu este static. Valorile conservatoare actuale, mai ales în ţările anglo-saxone, sunt în mare parte valorile liberale din sec XIX. Faptul că stânga consideră că tot ce e nou e bun şi tot ce e vechi e suspect nu înseamnă că dreapta trebuie să se opună noului. Diferenţa este dată de cum se desfăşoară adaptare la schimbare. Stânga are tendinţa să pune pe piedestale diverse idealuri, precum Progresul, Egalitatea (întai de şanse, apoi de rezultate), Raţiunea (cel puţin stânga clasică, nu stânga verde-roşie de acum) şi altele. Problema este că viaţa nu este un roman romantic. Viaţa în general este banală, mediocră, necesită compromisuri şi generează dileme. Idealismul este ceva frumos (şi necesar) în tinereţea indivizilor. Pentru societăţii este mai complicat, deoarece, când încerci să potriveşti realitatea cu idealuri şi nu invers, de obicei în urmă rămân victime. Poţi să experimentezi cu viaţa ta, dar nu vieţile altora. De aceea nu cred că dreapta trebuie să işi ridice şi ea diverse piedestale, decât poate pentru Moderaţie şi Scepticism. Nu o să vinzi prea multe tricouri cu asta dar, oricum, nu are nici un sens să te lupţi cu idealuri frumoase şi eroice, pentru că întodeauna o utopie este mai atrăgătoare decât o lume reală. Asta este problema mea cu paragrafele lirice al dlui Rîpă. Apelează doar la emoţii, la fel ca şi sloganele demonstranţilor anti-globalizare. E de înţeles dacă dreapta tradiţionalistă română vrea să lupte împotriva tricourilor cu Che Guevara, dar nu cred ca metoda cea mai potrivită este să facă tricouri cu regi şi steaguri.

Anarho-tiranie

"Supuşii Majestăţii Sale să ştie foarte bine cine sînt, de unde vin şi unde vor să ajungă"

Anarho-tirania pe înţelesul tuturor:

Tiranie - "A distraught grandmother has been hauled into court and ordered to wear an electronic tag - because she couldn't face having her elderly dog put down. The RSPCA broke into her home and, after finding the dog with numerous medical problems, charged 71-year-old Mrs Spoor with causing unnecessary suffering to her loyal companion.
Dexter, who had been suffering from fur loss, arthritis and conjunctivitis, was put to sleep by a vet the day after he was found.
After being hauled in front of Tameside magistrates, retired cashier Mrs Spoor was spared jail but ordered to wear a tag and given a nine-hour daily curfew.She was told by magistrates she must remain at home between 9pm and 6am and must also complete a community order. "
Tiranie - "A churchgoer who left pork products outside a mosque during a hate campaign against Muslims has been put behind bars.
John White, 63, left rashers of bacon outside the religious building in South Shields, and similar products outside worshippers' homes."

Anarhie - "An extremist who exposed gaping holes in Britain's border controls will be free to walk the streets after a judge granted him bail.
Sheikh Raed Salah entered the country last month despite an order banning him from doing so.He was eventually arrested and locked up but is using human rights laws to try to remain.
Now, in a further blow, the High Court last night released him from custody while his case is dealt with.
Salah, 52, who has been described in the House of Commons as 'virulently anti-Semitic', could be at large for months as the legal challenge makes its way through the courts."
Anarhie - "A teenage thug was free to murder a cancer patient in a drunken street attack after blundering court officials failed to have him electronically tagged.
Serial troublemaker Aaron Breffitt, then 16, should have been fitted with the tag to curb his movements after being put under a strict night-time curfew for an earlier assault.
But the device was never fitted because staff at North East Suffolk Magistrates Court forgot to tell monitoring firm Serco, it has emerged. "

Din fericire, totul e bine. Au regină.

The right is right, right?

Să nu uităm, ca totuşi conservatorii britanici au inventat roata

De câţiva ani am ajuns să mă consider un conservator. În plus este destul de probabil că am opinii asemănătoare cu ale domnului Rîpă despre postmodernism, stânga politică, corectitudinea politică, etc. Dar cu toate acestea citirea articolului „Discursul sărutului viitorului rege” nu mi-a produs o reacţie prea plăcută. Poate pentru ca in alte articole, precum cele despre BBC sau incalzirea globale, agresivitate si revolta care reieşea din articole, deşi mai la locul lor într-un blog personal al unui adolescent, erau întemeiate.
În cazul de faţă însă tonul pare mult prea deplasat.Nu ştiu de ce cred asta. Poate pentru că propaganda e tot propagandă şi când e de partea ta. Sau poate pentru ca principii ca votul universal nu au fost aplicate prima dată in Marea Britanie, conservatorii britanici nu au fost primii care au susţinut dreptul de vot al femeilor, sistemul de sănatate englezesc a fost creat de măsuri luate de liberali în 1911 şi de laburişti în 1948, primul sistem de pensii modern a fost creat de Bismarck, ajutoarele de şomaj au fost create tot de partidul liberal, rezistenţa din al doilea război mondial i se datorează mai mult lui Churchill decât Partidului Conservator (Arthur Neville Chamberlain era tot conservator). Poate pentru ca articolul e scris in Dilema Veche şi nu într-o publicaţie universitară din California şi deci autorul se lupta cu adeversari inexistenţi.
In mod sigur pentru că fraze ca „Toate acestea fac ca, spre deosebire de alte naţiuni, supuşii Majestăţii Sale să ştie foarte bine cine sînt, de unde vin şi unde vor să ajungă. Ştiu pentru ce au luptat pentru că ştiu ce valori apără astăzi. Ştiu ce iubesc şi ştiu ce vor să predea mai departe generaţiilor viitoare. Nu se înclină decît în faţa lui Dumnezeu şi a Reginei, iar cînd au părăsit insula, au construit un imperiu al cărui rol civilizator nu a fost egalat niciodată. Ne-au anunţat că nu vor capitula niciodată, iar tradiţia ultimilor 1000 de ani ne obligă să-i credem pe cuvînt.” işi au locul în manuale de istorie din secolul XIX. Evident este vorba desprea aceaşi Marea Britanie cu cei mai obezi şi beţivi tineri. În plus paragraful citat nu sună doar ca ceva scris Corneliu Vadim Tudor dar mai este şi foarte de parte de adevăr. Marea Britanie este din pacate unul dintre cele mai „politically correct” state din Europa.
A transforma o nunta regală în mare parte lipsită de importanţă într-o ocazie de propagandă şi reglare de conturi cu adversari inexistenţi nu este ceva foarte englezesc (presupun că autorul este familiarizat cu termenul de „stiff upper lip”). A susţine monarhia englezească nu te face conservator. În plus prinţul şi probabil viitorul rege Charles se deosebeşte într-un singur punct important de elita de stânga din Marea Britanie, nu suportă architectura modernă

Lipsa oxigenului

The Guardian:

Bolivia enshrines natural world's rights with equal status for Mother EarthLaw of Mother Earth expected to prompt radical new conservation and social measures in South American nation Bolivia is set to pass the world's first laws granting all nature equal rights to humans.

The Law of Mother Earth, now agreed by politicians and grassroots social groups, redefines the country's rich mineral deposits as "blessings" and is expected to lead to radical new conservation and social measures to reduce pollution and control industry. They include: the right to life and to exist; the right to continue vital cycles and processes free from human alteration; the right to pure water and clean air; the right to balance; the right not to be polluted; and the right to not have cellular structure modified or genetically altered.

In the indigenous philosophy, the Pachamama is a living being. The draft of the new law states: "She is sacred, fertile and the source of life that feeds and cares for all living beings in her womb. She is in permanent balance, harmony and communication with the cosmos. She is comprised of all ecosystems and living beings, and their self-organisation."

Our new overlords

Nu eşti cuminte nu ai voie să te joci:

"În ultimii doi ani, aproape toate jocurile de noroc de noroc din Norvegia au necesitat folosirea unui card electronic. Banii lichizi sunt interzişi. Cardul permite guvernului să impună limite zilnice şi lunare asupra sumelor pe care jucătorii le pot pierde la maşinile de joc electronice. Această abordare pare paternalistă, şi poate chiar aşa şi este, dar poate fi, de asemenea, susţinută din perspectiva faptului de a preveni oamenii să-şi lase copiii săraci şi să devină - într-o ţară precum Norvegia, care are un sistem de asigurare al nevoiaşilor - o povară pe umerii statului." Dilema Veche, nr 362 - Cum să-ţi respecţi hotărârile

De ce mami, de ce?!?:

"De ce sînt peştii nişte victime nebăgate în seamă, care aterizează în farfuriile noastre? Este pentru că au sînge rece şi sînt acoperiţi cu solzi? Este pentru că nu pot da glas durerii lor? Oricare ar fi explicaţia, dovada arată că pescuitul comercial le provoacă o durere de neimaginat. Ar trebui să învăţăm cum să capturăm şi să omorîm peştii cu umanitate – sau, dacă acest lucru nu este posibil, să găsim metode mai puţin crude şi alternative mai sustenabile decît să-i mîncăm. " Dilema veche, Dacă peștii ar putea țipa

Realitate?!? Nu avem nevoie de realitate (http://www.youtube.com/watch?v=O0qMT2YBIcg)

"Luna trecută, în parcul de distracţii Sea World din Florida, o orcă a tras-o pe Dawn Brancheau, una dintre dresoare, în bazin şi a ţinut-o sub apă pînă ce aceasta a murit înecată. Moartea femeii este, fără discuţie, o tragedie şi cu toţii ar trebui să înţelegem drama prin care trece familia acesteia. Incidentul ridică însă foarte multe semne de întrebare: oare atacul nu a fost deliberat? Nu cumva mamiferul, o orcă pe nume Tilikum, dar alintată Tilly, a reacţionat atît de violent din cauza faptului că era ţinut captiv într-un bazin de beton? Nu cumva obosise să fie obligat să facă diverse numere pentru a-i distra pe spectatori? Este drept să ţii captive animale de asemenea dimensiuni? ...... Biologul marin Richard Ellis, specialist al Muzeului American de Istorie Naturală, susţine însă că orcile sînt mamifere inteligente şi nu ar face rău nimănui din instinct, declarînd pentru Associated Press că „ceea ce s-a petrecut a fost premeditat“. Dilema Veche Eliberaţi-l pe Tilly şi toate animalele de circ

Libertate şi dreptate pentru fraţii noştrii

"Dacă privim drepturile omului ca fiind inerente tuturor fiinţelor umane, indiferent cît de limitate ar fi capacităţile lor intelectuale şi emoţionale, de ce am refuza să acordăm drepturi similare maimuţelor superioare, care depăşesc unele fiinţe omeneşti în privinţa conştiinţei de sine şi a legăturilor afective cu cei din jur? Altminteri, nu facem decît să ne arătăm prejudecăţile faţă de alte fiinţe doar pentru că nu aparţin speciei noastre - o atitudine pe care am numit-o "specism", fiindcă am vrut să subliniez asemănarea sa cu rasismul.(...)Faptul că pentru prima oară se foloseşte termenul "sclavie" în legătură cu felul în care tratăm animalele are o semnificaţie deosebită, fiindcă pînă acum s-a considerat că animalele sînt în mod legitim proprietatea noastră, pe care o putem folosi după bunul plac, fie că sînt forţate să care poveri, fie că sînt supuse unor cercetări ştiinţifice sau ţinute în captivitate ca să producă ouă, lapte şi carne pentru hrana noastră. Recunoaşterea de către un guvern a faptului că este rău să menţinem animalele în stare de sclavie reprezintă o spărtură serioasă în zidul privilegiului moral pe care l-am construit în jurul speciei noastre." Dilema Veche Drepturile maimuţelor şi drepturile omului



Pe scurt Peter Singer

La numărat de ... puncte. (4&beyond)

Cititorii fideli au remarcat probabil, cu durere în suflet, absenţa îndelungată a acestei rubrici de succes. Din păcate predicţile pesimiste ale unor dintre voi s-au adeverit. La numărat de ... puncte is ... nevermore. Nu pentru că doamna Iaromira Popovici a renunţat la mult iubitele puncte. Nici pe departe.
Problema este alta. Este foarte placut să te amuzi pe seama unor persoane mai ... speciale. La un moment dat însă devine monoton. Este adevărat ca micuţa rubrică Bazar a doamnei Iaromira Popovici este un concentrat extrem de puternic de mediocritate, capabil să paralizeze un adult de la 500 de metri distanţă. Totuşi trebuie menţionat că, în intenţii cel puţin, această rubrică este inofensivă. Cel puţin autoare nu întreţine nici un fel de relaţii cu Satana în timp ce scrie despre filozofie şi aşteaptă o romantică tuberculoză, precum unii dintre colegii ei de revistă. Până la urmă nu este vina ei că scrie săptămână de săptămână aceleaşi tip de texte pe care probabil le-a scris prima data la 8 ani (dacă a luat nota 10 atunci de ce să schimbe stilul?). Nu este vina ei că nu a avut nici idee sau observaţie originală niciodata. Şi nici nu e vina ei că este genul de persoană care se duce la Praga şi vizitează Muzeul Ciocolatei.
The ... end ...

Exploding melons

De mult timp am avut o vagă bănuială că majoritatea ecologiştilor cu carnet de partid (adică nu oamenii care mai strang pungi de plastic din parcuri sau mai plantează un pom) sunt nişte comunişti mizantropi. Ecologiştii au acelaşi idealism extrem bazat pe o înţelegere pseudo-ştiinţifică a realităţii şi aceleaşi impulsuri totalitare ca şi comuniştii dar spre deosebire de aceştia vor să fie auto-proclamata avangarda revoluţionară a Naturii nu a clasei muncitoare (animalele au si avantajul că nu pot să se opună spre deosebire de unii muncitorii care nu ştiu ce e mai bine pentru ei şi cad in capcana consumerismului). Cum spuneam este doar o bănuială pentru că la fel se poate spune despre ei că sunt nişte fundamentalişti religioşii - cu o zeitate atotputernică (Gaia) , cu ritualuri cu semnificaţie religioasă, cu săbători (Earth Day), cu diete specifice etc.- sau că sunt nişte fascişti (viziune idilică asupra trecutului, obsesie cu puritatea genetică, viziunea negativă asupra ştiintei şi raţiunii).
Cum spuneam, doar bănuieli. Ce ştiu sigur e că majoritatea sunt nişte idioţi care ar trebui abandonaţii undeva in estul Republicii Centrafricane cu o săpăligă şi un sac de seminţe. Totuşi ceea ce se putea spune despre ei până acum era că se pricep la relaţiile cu publicul.

De aceea nu mă aşteptam ca următorul clip să fie făcut de o organizaţie ecologistă.




Evident prima lor reacţie a fost :

"With climate change becoming increasingly threatening, and decreasingly talked about in the media, we wanted to find a way to bring this critical issue back into the headlines whilst making people laugh.(...)Many people found the resulting film extremely funny, but unfortunately some didn't and we sincerely apologise to anybody we have offended.

As a result of these concerns we've taken it off our website."

Pe scurt intenţile au fost bune păcat că unii răuvoitorii nu au înţeles. Şi au şi dreptate. Când viitoarul umanitaţii şi, mai important, al vieţii pe Terra e la mijloc ce mai contează câteva cadavre...

La numărat de ... puncte. (3)

După o scurtă... pauză revenim cu număratul de... puncte.

Articolul Oraşul meu este unul destul de modest din punct de vedere al... punctelor(doar 7).

Citatul... reprezentativ:

"Pe feţele multora dintre cei aşezaţi „la portiţă“ ceea ce se citeşte e, cred, agresivitate latentă. Cu alte cuvinte, nu sar la gîtul tău aşa, fără vreun motiv, dar abia aşteaptă să găsească unul…
Nu o să vă vină să credeţi, dar se întîmplă aşa nu doar cu „lupii tineri“, ci şi cu membrii mai venerabili ai haitei. Despre care s-ar presupune că sînt şi mai înţelepţi.
La Mega Image-ul din zonă, un domn de vreo 60 de ani a urlat, pur şi simplu, la mine, să mă dau din faţa standului de pîine. Era evident că adăstam acolo încercînd să aleg… pîine."

Siţuaţia:
Săptpmâna 3 - 7 puncte de suspensie
Săptămâna 2 - 9 puncte de suspensie
Săptămâna 1 - 6 puncte de suspensie

Bentu de Soli

După cum se poate vedea în partea de sus ecranului numele acestui blog este Bentu de Soli. Cu 4 ani în urmă, când am creat acest blog, nu mă gandeam că acest nume o sa devină un nume de formatie, ba chiar nume de proiect muzical românesc. E greu să eviţi astfel de lucruri în această lume postmodernă în care trăim.

De aceea, pentru a îi ajuta pe cei care ar ajunge aici câutând informaţii despre noul proiect muzical Bentu de Soli (al fostului membru 3rei Sud Est - Laurenţiu Duţă) sau videoclipul şi versurile primului single "Pearls Of Summer”, mai jos am pus videoclipul acestei melodii.

Deci Bentu de Soli - Pearls of Summer

La numărat de ... puncte. (2)

O nouă săptămână o nouă... numărătoare.

Iubitorii de... puncte au motive de bucurie şi în această săptămână. După destul de modesta săptămână trecută (cu cele doar şase... puncte) doamna Iaromira Popescu revine în forţă cu nouă... puncte.

Din păcate dacă la număr de puncte articolul din această săptămână... excelează nu acelaşi lucru se poate spune despre utilizarea tehnicii DSI (Drupa Sferica Intramuralis). Astfel cel mai interesant citat nu este... decât acesta:

"A ieşirii pe nesmţite din timpul cotidian nesuferit, mereu măsurat...Ce reţetă mai grozavă a fericirii, chiar mică şi temporară, se poate găsi - în copilăriei, şi nu numai? Mai târziu, umblând prin lume, am găsit altfel de... Luna Park."


Deci...
Săptămâna 2 - 9 puncte de suspensie
Săptămâna 1 - 6 puncte de suspensie

The end is HERE

Anul a început foarte prost. După una din cele mai grele ierni din istorie, cu căderi masive de zăpadă (cauza celor mai dezastruase avalanşe din istoria a doua ţări), a urmat o vară secetoasă. Până la mijlocul lunii august între 1000 şi 3000 de incendii cuprinseseră pădurile din regiune. Pe 20 august un front atmosferic rece a dus la extinderea incendilor. Doua zile mai târziu, când un alt front atmosferic rece a adus ploi, 3 milioane de hectare (12 000 km) de pădure deja arseseră. Opt oraşe au fost distruse în întregime. Câteva luni mai târziu şi câteva sute de kilometri mai la est alte incendii au distrus peste 1 milion de hectare de pădure. Între timp pe alt continent o mare capitală a fost inundată, pagubele totale ridicându-se la 1.5 miliarde de dolari.
Toate aceste dezastre nu sunt doar un semn prevestitor pentru ce o să urmeze ci o dovadă clară ca schimbările deja au loc. Mai mult evenimentele din acest an se potrivesc cu predicţile oamenilor de ştiinţă că fenomenele meteorologice extreme vor deveni mai intense şi mai frecvent.
Anul în discuţie este anul 1910 şi evenimentele prezentate sunt, în ordine, Roger pass avalanche din Canada şi Wellington avalanche din SUA, Great Fire of 1910 din SUA (statele Montana, Idaho şi Washington), Baudette Fire of 1910 din SUA(statul Minnesota) şi inundaţile din Paris. Evident au fost mult mai multe dezastre în acel an (secetă extremă în Sahel, etc.), dar am prezentat pe cele mai usor de găsit pe internet (vreo 5 minute a durat documentarea).
E bine să nu uităm că omenirea există de mai mult de 65 de ani (vârsta medie a persoanelor intervievate în caz de dezastru care spun, invariabil, că de când sunt ei nu au mai văzut aşa inundaţii, căldură, frig, vânt etc.). Dezastre au mai fost şi o să mai fie. Oricum chiar dacă clima nu o să se schimbe nu trebuie să ne deprimăm. Există oricând posibilitatea unei pandemii (mai ales dacă antibioticele nu o să mai functioneze), distrugerea Terrei din cauza suprapopularii, a unor războaie nucleare, radiaţii (cosmice sau nu), a unei ciocniri cu un metorit, etc.
Deci ca o concluzie : VOM MURI CU TOŢII!!!

La numărat de ... puncte. (1)

Punctele de suspensie sunt unele dintre cele mai hulite semne de... punctuaţie (vezi Eco,Umberto). Aceste umile... puncte care pot da oricărui text o doză de... mister au totuşi un apărător remarcabil în persoana doamnei Iaromira Popovici. În fiecare dintre articolele ei din Dilema Veche se strecoară de cel puţin 5-6 ori aceste creative... puncte. De accea pentru a onora acest admirabil... demers voi începe o rubrică săptămânală în care voi număra punctele de supensie din ultimul articol şi voi prezenta un citat... semnificativ.

Cel mai recent articol "La rude la ţară" din păcate nu este înfrumuseţat de prea multe puncte de suspensie, acestea fiind doar... 6.

Un citat reprezentativ:
"Mai era (şi este) tot acolo, o mătuşă de-a mea care întrupa (şi întrupează) toate calităţile modului de viaţă rural: avea o gospodărie reuşită, credea în Dumnezeu, ştia să ierte lucrurile grave. Şi... încarna ospitalitatea neaoşă - nu din cărţi ci reală: de câte ori ne duceam la ea, punea masa, cu păsări din curte şi legume din grădină, lapte de la vaca ei şi ţuică din proprile prune."

Deci...
Săptămâna 1 - 6 puncte de suspensie

21st Century Socialism, Bolivarianism and Hugo Chávez

Mult iubitul preşedinte al Republici Bolivariene a Venezuelei, Hugo Chávez are noi motive de bucurie. Revoluţia bolivariana a dat în sfârşit rezulate. Venezuela este pe primul loc în lume.

Venezuela, More Deadly Than Iraq, Wonders Why

CARACAS, Venezuela — Some here joke that they might be safer if they lived in Baghdad. The numbers bear them out.

In Iraq, a country with about the same population as Venezuela, there were 4,644 civilian deaths from violence in 2009, according to Iraq Body Count; in Venezuela that year, the number of murders climbed above 16,000.

Even Mexico’s infamous drug war has claimed fewer lives.

Evident cum articolul este din New York Times (Venezuela, More Deadly Than Iraq, Wonders Why) nu putem să credem ce scrie pentru că se supără respectatul analist politic Sean Penn.

Ultimul capitol?

A fost nevoie de aproape 3 săptămâni pentru ca dezvăluirile făcute aici în premieră despre relaţia nefiresc de apropiată dintre textele dl Sever Voinescu şi articolele apărute in New York Times să ajungă în atenţia publicului, respectiv in Observator Cultural. Când spun public, mă refer la publicul capabil să înţeleagă despre ce e vorba ( a se vedea comentarile, dar mai ales referintele lui zoso la Decât o Revista, din postarea acestuia despre caz).

Ce se va întâmpla în continuare? Cel mai probabil nimic.

Sever Voinescu fură şi acum şi zoso fură

După cum cititorii mei fideli ştiu, înca din 23 iulie, Sever Voinescu plagiaza din New York Times şi recunoaşte. La ce nu se gândea nimeni era ca ştirea cu plagiatul să îmi fie furată de zoso, marele demascator de furt din online-ul românesc. Vinerea trecută am lăsat un comentariu legat de asemănarea izbitoare dintre ce scrie dl Sever Voinescu şi ce scrie un report de la New York Times pe zoso.ro. Acest comentariu a fost în moderare până duminică când, din pură coincidenţă, a apărut postarea "Sever Voinescu, prins cu ocaua mică" . Mă rog, poate exagerez, poate sunt doar dornic de faimă. Tot o coincidenţă este probabil şi că nici un comentariu de al meu nu trece de moderare pe blogul lui zoso (acum dispar imediat, nu ca primul comentariu care a stat vreo 2 zile). Dar să prezentăm faptele.

Vineri, iulie 23, 2010 - Intelectualul român în acţiune -Sever Voinescu bate câmpii şi acum şi fură articole? pe http://bentudesoli.blogspot.com/

24 Iulie 2010 02:07:35 Comentarii adăugate pe site-ul Dilemei Vechi de către mine la articolul Racheta, caprele şi mătuşa menţionând sursa articolului.

Duminică, 8 August 2010, Sever Voinescu, prins cu ocaua mică pe zoso.ro

Putem admite şi că zoso nu a furat (ca să nu fie nevoie să mă credeţi pe cuvânt că a existat acel comentariu), doar a descoperit, independent de mine, plagiatul din Dilema Veche. Dar cine credeţi că citeşte mai des Dilema Veche, eu sau zoso? În numeroasele postări ale lui zoso (blogul e început în 2005) Dilema Veche e menţionată de vreo 3 ori. Pe blogul meu aproape numai de Dilema Veche se vorbeşte (hmm... aproape bate la ochi).

În încheiere, Sever Voinescu fură, zoso fură... încep să mă simt lăsat pe afară. Măcar o acadea de la un copil mic, dar trebuie neapărat să iau şi eu ceva. România asta, doar de rău poţi să o vorbeşti... noroc cu mămăliga şi castraveţii.

Intelectualul român continuă acţiunea

Bă incultilor,bă! Ce fac eu e arta, necultivaţilor! Puneţi mâna pe o carte bă analfabeţilor, citiţi un Borges, un Marquez. Cum vreţi să întelegeţi complexitatea artei mele altfel?

Cam acesta este pe scurt ultimul articol al Artistului formerly know as Sever Voinescu din Dilema Veche (" Poveştile de aici"). Numeroşii mei cititori care au stat cu sufletul la gură urmărind desfăşurarea dramei "Racheta, caprele şi mătuşa " pot sa răsufle liniştiţi. Artistul formerly know as Sever Voinescu a răspuns. Într-un articol a cărui aroganţă este depăşită doar de folosirea cu o virtuozitate deosebită a tonului de om superior care coboară printre oamenii de rând, domnul Artist formerly know as Sever Voinescu se explică. Deci da, o mare parte dintre poveştile lui sunt luate din altă parte. DAR, şi aici e un mare dar de aceea l-am şi scris cu bold, "dacă aflu o poveste care mi se pare că merită să fie spusă mai departe, nu îi alterez nimic din detalile epice: nume de persoane implicată, locul acţiunii, data etc. [ nota mea: acţiune, cuvinte etc.] Vreau ca cititorul meu, care în mod natural se întreabă dacă ceea ce-i spun eu aici este adevărat sau fals, să mă poată verfica rapid şi convigător, manevrând, de pilda, instrumentul google. " S-a înţeles? Deci dacă auzeaţi de acest instrument numit google ştiaţi de mult de modul în care îşi scrie Artistul formerly know as Sever Voinescu articolele. Pentru claritatea nu schimbă nimic domnul Artist formerly know as Sever Voinescu din poveştile pe care le preia din altă parte, nu din alt motiv.

Poate unii dintre cititori se întreabă de ce mai scrie ceva dacă aceste poveşti sunt uşor de găsit folosind "instrumentul google" . Pentru că nu vibraţi de aceea. Sau în cuvintele nemuritorului Artist formerly know as Sever Voinescu "o poveste mă interesează şi mi se pare obligatorie de re-spus, dacă simt în ea o vibraţie etică ascunsă, neaparentă. Prin micile accente sau nuanţări pe care le fac cu ocazia re-spunerii urmăresc să scot în relief tocmai acest sens al poveştii, greu de indentificat la prima rostire". S-a înţeles acum? De aceea aceste poveşti nu sunt pur şi simplu scrise la rubrica "Ştiri nebăgate în seamă" din Dilema Veche. Aceste poveşti din "cel mai citit ziar al planetei, o telviziune foarte urmărită, o agenţie de ştiri sau mărturia unei celebrităţi" au nevoie de atingerea magică a trubadurului modern numit Artistul formerly know as Sever Voinescu pentru a spune cu adevărat ceva. Ba mai mult "această mică răsucire a poveştii bine ştiute nu o lămureşte apodictic, pentru că nu cred în poveştile care spun limpede, clar, un singur mesaj, care transmite o concluzie sau justifică o teză de orice fel a priori asumată". Vedeţi dragi copii de ce trebuie să studiaţi la şcoală limbile clasice? Cum să puteţi altfel să spuneţi în multe cuvinte că nu aduceţi nimic nou, ba chiar faceţi mai neclară o poveste care nu vă aparţine şi în acelaşi timp să păreţi şi inteligent. Ar exista posibilitatea să citaţi nejustificat din diverşi autori într-un fel de "name droping" intelectual. ( pentru cei care nu cunosc acest termen şi nu ştiu cum să folosească misteriosul "instrument google" definitia e aici . Nu vă lăsaţi speriaţi de prezentarea într-o lumină proastă a termenului. E de rău doar dacă o fac alţii. Daca o faceţi voi nu dovedeşte decât cultura dvs.). Evident, ca într-o parodie proastă în care se adună prea multe gaguri, Artistul formerly know as Sever Voinescu foloseşte şi acest procedeu aducând în sprijinul lui citate din Borges şi Marquez. "Istoria lumii, ca şi biografiile noastre, nu sînt înşiruiri de fapte şi date obiective, ci suma unor poveşti pe care le tot re-spunem şi, prin re-spunere, le tot răsucim. (Asta istoricii o ştiu din primul an de studii, iar iubitorii de literatură o ştiu de la Marquez - iată, surse cât se poate de deschise.)" Mea culpa, mea maxima culpa. Dacă avean cultură înţelegeam demersul domnului Artist formerly know as Sever Voinescu şi nu aruncam cu pietre în prea artistica domnie a sa.

Totuşi care e explicaţia faptului că nu menţionează niciodată de unde citează. Domnul menestrel modern, domnul Artist formerly know as Sever Voinescu, ne explică imediat: " ceea ce se urmăreşte întotdeauna prin indicarea sursei, adică exactitatea citării, nu este scopul meu. Pentru că eu nu spun, ci re-spun". Ah, câte regrete. De ştiam de această explicaţie atât de simplă în timpul şcolii. Nu doamnă profesoara, eu nu am luat de pe internet referatul, eu am re-spus. Acum este totul limpede. Cum domnul Artist formerly know as Sever Voinescu nu scrie nici jurnalism, nici literatura şi nici texte cu pretenţii ştiinţifice, ci ne decriptează "o realitatea mult mai adâncă, camuflată poate" are voie să nu menţioneze sursa. Mai ales că el, ca un bun gentlemen, nu îşi asumă paternitatea creaţiei poveştilor pe care le spune. Faptul că aceste poveşti apar la rubrica lui, sub numele lui şi cu titlu pus de el nu înseamnă asumarea paternităţii. Asumarea paternităţii se face dupa cum ştim de la romani prin ridicarea copilui în braţe. Vedeţi aşa ceva? Se încheie articolele lui cu Sever Voinescu me fecit? Deci cum puteţi afirma că plagiază. Plagiatul înseamnă asumarea paternităţii, lucru pe care Artistul formerly know as Sever Voinescu nu îl face.

Dacă credeaţi că asta e tot vă înşelaţi amarnic. Într-un moment de inspiraţie glorioasă, cum numai unui artist care vibrează la sensurile neaparente, Artistul formerly know as Sever Voinescu încheie acest poate unic articol original din ultima vreme cu un pasaj demn de domnul Adrian Năstase sau de domnul Nicolae Guţă. Deci "pe toţi îi asigur că mica curiozitate sau iritare pe care textele mele le-o provoacă dă modestului semnatar al acestei rubrici cea mai mare satisfacţie." Mai putem să ne mirăm că domnul Artist formerly know as Sever Voinescu este un mare fan al OTV-ului? Şmecherie mare domnul, duşmanii nu il atinge pe el. Ce mai putem spune acum. Restul este, cum ar spune domnul Pleşu, tăcere.