Despre cărţi citite (3)

Japan’s Minorities - The illusion of homogeneity - Second edition - Michael Weiner (coordonator)

La prima vedere, ţinând cont de titlu şi de editură (Routledge), cartea ar putea părea interesentă. Din păcate realitate este mult diferită. Unele capitole ca de exemplu "‘Self’ and ‘other’ in imperial Japan" sunt lungi pseudo-analize postmoderniste ("The argument advanced in this present work is that social structures and attitudes in Japan have historically been imbued with racial meaning, and that these meanings are themselves dynamic and contingent. That is to say, both
racial meanings and racialized identities are historically specific, and can
only be understood in relation to other factors – economic and political – and
in relation to the international environment within which they emerged
and have since been reproduced" - concluzia capitolul este că japonezii şi-au creat imaginea folosind metode şi discursuri rasiste de la europeni). Altele ar putea să fie mai interesante, dar sunt fie prea scurte fie descriu aspecte prea irelevante (capitolele despre ainu, burakumin şi coreeni). Până la urmă ce poate spune mai mult despre calitatea cărţii decât faptul că printre cele mai lungi capitole este "The other other - The black presence in the Japanese experience". Într-o carte despre minorităţile din Japonia pentru autori era mai important să discute despre "early japanese constructions of blackness" (concluzia capitolului este că japonezii au copiat stereotipurile despre negrii de la occidentali, altfel nu se poate explica cum au ajuns să aibă aceleaşi stereotipuri).
Unul dintre putinele articole care merită citite este acela despre japonezii brazilieni care s-au întors în Japonia. Aceştia, mândrii că sunt japonezi şi priviţi bine în Brazilia, odată ajunşi în Japonia preferă să exagereze trăsăturile braziliene, chiar şi acela evitate în Brazilia (pasajul despre carnavalul de samba este chiar amuzant). Motivul este că astfel evită să fie priviţi ca japonezi "imperfecţi" (pentru că nu mai vorbesc japoneza bine, pentru că nu corespund aşteptărilor culturale japoneze, etc.). Sunt amuzante şi descrierile pe care şi le fac unii altora ( japonezii spun despre japonezii brazilieni că sunt zgomotoşi, se îmbracă ciudat, se ceartă prea mult, sunt prea individualişti, nu au disciplină; japonezii brazilieni spun despre localnici că sunt prea serioşi, nu au viaţă socială, muncesc prea mult, sunt reci şi distanti)

Grad de accesibilitate: Mediu ( multe pasaje cu acel limbaj pseudo-stiinţific des întâlnit în cărţile de sociologie). În rest este uşor de citit. Problema cărţii este despre ce e scrisă nu cum este scrisă.

Interes: Nu merită citită, poate doar capitolul despre japonezii brazilieni. Se vorbeşte prea puţin despre minorităţile din Japonia şi despre probleme pe chiar le au.

Despre cărţi citite (2)

Architecture of Italy (Reference guides to national architecture)- JEAN CASTEX (2008)

Cartea este o colecţie de scurte descrieri a 75 de monumente arhitecturale ale Italiei, din antichitate până în prezent. Din fericire cartea nu este doar o colecţie tipică (gen 100 de monumente de vizitat). Printre cele 75 de monumente prezentate se regăsesc şi grădini sau planuri urbanistice, nu doar catedrale şi cetăţi medievale. În plus descrierile sunt destul de detaliate (uneori cam prea tehnice), monumentele sunt reprezentative şi la sfârşit există şi un glosar de termeni. Mai multe lucruri de bine din păcate nu pot fi spuse despre carte. Multe dintre descrieri sunt foarte scurte şi foarte tehnice. Mai grav, multe nu sunt insoţite de poze sau măcar planuri (absenţa planurile este de regretat mai ales pentru articole de urbanism). Multe din poze sunt foarte neclare, făcute din unghiuri ciudate din care nu se vad decât colţuri de clădiri sau chiar mai puţin. De exemplu poza de la Muzeul de artă din Castelvecchio este cu o statuie din curtea muzeului. Este puţin ciudată şi ordonarea articolelor alfabetic astfel încât este destul de greu de urmărit evoluţia stilurilor şi contextul clădirilor (există doar o mică prezentare cronologică la început). În concluzie se putea mult mai bine.

Grad de accesibilitate: Scăzut (descrieri tehnice şi puţine imagini, absenţa contextului)
Interes: Nu prea merită citită. Poate să fie folosită mai mult ca o listă de referinţe pentru arhitectura italiană.

Despre cărţi citite (1)

Ethno-Religious Violence in Indonesia From soil to God - Chris Wilson

Cartea prezintă un scurt si mai puţin cunoscut conflict din Indonezia, petrecut între august 1999 si iunie 2000 în nou înfiinţata provincie Maluku de Nord. Sau in cuvintele autorului:

"This book seeks to account for the bloodshed and destruction in North Maluku
from 1999 to 2000. It explores why violence broke out in a region which had seen
decades of peaceful coexistence between ethnic and religious communities. It also
seeks to explain the trajectory of the conflict: why it transformed from a local
dispute into religious violence; how and why the initial incident sparked death and
mayhem across an entire province; and, finally, why it ended as abruptly as it had
begun."

În mod poate surprinzător pentru unii, conflictul a inceput o dată cu democratizarea rapida a Indoneziei survenită după căderea regimului Suharto. Democraţia a permis apariţia unei competiţii politice intre diversele grupuri etnice din regiune. Iniţial un grup etnic imigrat in regiune dar dominant in administraţia locala a încercat să işi folosească nou câştigata putere politică în reîmpărţirea administrativă. Evident această reimpărţirea s-a făcut în interesul lor. Grupul local cel mai afectat, indigen in zonă, dar slab reprezentat în administraţie s-a văzut nu doar impins de către imigranţi de pe un teritoriu pe care il considerau al lor dar si exclus de la resurse economice (nou reimpărţire atribuia o mină de aur imigrantilor). Ceea ce a inceput ca un conflict etnic local a degenerat intr-un conflict regional. Apoi, pentru ca grupul indigen era majoritar creştin iar grupul de imigranţi era musulman conflictul a ajuns in final unul religios (trecând si printr-o scurta faza de conflict intra-musulman). In tot acest timp autorităţile locale si naţionale fie au ignorat conflictul, fie au încercat să profite de el.

Chris Wilson reuşeşte să explice, intr-un stil aproape jurnalistic, foarte bine cauzele conflictului si mai ales cauzele extinderii conflictului. În ciuda primeleor impresii, cauzele nu au fost strict economice (grupul cel mai bogat, cel al imigrantilor, a fost agresorul) şi nici iniţial religiose. Datorită rapidităţii cu care s-a trecut de la o situţie paşnică la epurari etnice, acest conflict este un bun studiu de caz pentru alte situaţii aparent surpinzătoare (fosta Iugoslavie, Irakul post-Saddam).

Pe scurt Ethno-Religious Violence in Indonesia From soil to God este o carte foarte bună şi foarte bine scrisă.

Grad de accesibilitate: Foarte bun. Este uşor de citit şi accesibilă şi pentru nespecialişti, fără să simplifice prea mult.

Interes: Merită citită. Este un foarte bun studiu de caz pentru multe conflicte.